9 citate din „De ce iubim femeile” de Mircea Cărtărescu

---

Am terminat de curând cartea „De ce iubim femeile” de Mircea Cărtărescu și am ales să nu public o recenzie ci mai multe citate care mie mi s-au părut drăguțe.

1. „Fata nu era frumoasă, ci era imaginea sensibilă a frumuseții.”
2. „N-aș fi iubit-o niciodată pe D. dacă-ar fi fost numai (foarte) frumoasă sau dacă singurele ei mijloace de seducție ar fi fost palatul în care mi se părea că locuiește – când am fost prima dată în casa ei tapetată cu icoane pe sticlă am crezut, literalmente, că am trecut prin zeci de camere – și fascinantele ei țoale și cosmeticale. N-aș fi iubit-o nici doar pentru că odată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piateta triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-a strecurat mânuțele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa.”
3. „Când, plecând, închideam după mine ușa grea, de fier forjat, mă întrebam mereu cum aveam să supraviețuiesc până a doua zi, când ne vedeam iar la facultate.”
4. „Dragostea ca sentiment este uneori un inhibitor al sexualității, iar fidelitatea devine greu de suportat în pat.”
5. „Dar dragostea mea se hrănește tocmai din asta. Îmi place să merg la cumpărături împreună cu ea, să beau cafeaua împreună cu ea, să o privesc în cadă, să pălăvrăgim despre OZN-uri. Îmi place s-o privesc cum mănâncă și cum pune hainele la uscat.”
6. „Interiorul nostru nu e însă un un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc: faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit.”
7. „Oamenii au uitat cu totul că li s-a făcut un dar copleșitor: cel de a exista în minunea lumii, de a fi vii, de a fi conștienți de sine. Ei nu-și mai pun niciodată întrebări ca: de fapt, cine sunt eu? Ce rost am pe lume? Oare mi s-a dat minunea că pot vedea și auzi doar ca să fiu șofer de autobuz sau să fac reclame? Oare n-am să mor fără să fi făcut nimic pe lumea asta?”
8. „Dar când cunoști cea mai minunată femeie din lume, care e cea pe care o poți iubi, semnul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici balcoanele nu se mai văd, de parcă hormonii sexului și-ai agresivității s-ar retrage din creierul tău tumefiat și l-ar lăsa inocent ca o corniță de melc. Facem sex cu un creier de bărbat dar iubim cu unul de copil, încrezător, dependent, dornic de a da și a primi afecțiune.”
9. „Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubește cu adevărat și pe care o iubești cu adevărat.”

Până la ultimul capitol, mă întrebam totuși de ce cartea se numește „De ce iubim femeile”. Ultimul capitol a fost răspunsul. Acesta poartă numele cărții și oferă mai multe motive pentru care noi, bărbații, iubim femeile. Uitați câteva dintre ele care mi s-au părut mai drăguțe:
Așadar, iubim femeile pentru că:

• „… le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele.”
• „… în pat sunt îndrăznețe și inventive nu din perversitate, ci ca să-ți arate că te iubesc.”
• „… fac toate treburile sâcâitoare și mărunte din casă fără să se laude cu asta și fără să ceară recunoștință.”
• „… poartă tot soiul de zdrăngănele pe care și le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate și de neînțeles.”
• „… îți spun te iubesc exact atunci când te iubesc mai puțin, ca un fel de compensație.”
• „… au din când în când mici suferințe: o durere reumatică, o constipație, o bătătură, și-atunci îți dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca și tine.”
• „… sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia și proza lumii.”
• „… din ele am ieșit și-n ele ne-ntoarcem, și mintea noastră se rotește ca o planetă greoaie, mereu și mereu, numai în jurul lor.”