Minunata lume noua de Aldous Huxley

Aldous Huxley și Minunata lume nouă.

Prin facultate am citit primele utopii. De Thomas Morus, Tommaso Campanella și, bineînțeles, Platon. Am fost obligat pentru că, în caz contrar, șansele de a promova în anul următor erau destul de mici. Partea ciudată e că mi-au plăcut. După ceva timp am citit “O mie nouă sute optzeci și patru”, de George Orwell și astfel mi-am descoperit pasiuniea pentru distopii. Am continuat cu „Ferma animalelor”, tot de Orwell; „Eseu despre orbire” și „Peștera”, de Jose Saramago; „Cruciada Copiilor”, de Florina Ilis (e un fel de distopie, oarecum). Iar de curând am citit și „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley.
Aldous Huxley și George Orwell au fost contemporani, însă „1984” și „Minunata lume nouă” sunt foarte diferite, chiar opuse. E și de înțeles fiindcă Huxley și-a publicat opera în 1931, când în Europa era liniște și pace, în vreme ce romanul lui Orwell a apărut în vremuri mult mai tulburi, prin 1948.
Dacă în „1984” avem de-a face cu un regim al terorii, fiecare mișcare fiind atent supravegheată de Fratele cel Mare, în „Minunata lume nouă” oamenii sunt proști și fericiți. Acțiunea se petrece în anul 632 al erei Ford. Da, este vorba despre Henry Ford, cel cu mașinile, în lumea creată de Huxley industriașul american fiind ridicat la rangul de Dumnezeu. Până și crucea creștină a fost înlocuită cu un “T” – de la celebrul model de Ford.

Cum este organizată lumea

Pe Pământ există un singur stat – Statele Unite ale Lumii, deviza acestui fiind Comunitate, Identitate, Stabilitate. Oamenii sunt împărțiți în clase sociale: Alfa, Beta, Gama, Delta, Epsilon, cei din Alfa fiind, bineînețeles, superiori. Nimeni nu poate avansa la o clasă superioară fiindcă acestea le sunt atribuite oamenilor înainte de a se naște. E impropriu spus “naște” fiindcă bebelușii sunt fabricate pe cale artificială în Centrul de Incubație și Condiționare. Oamenilor le este interzis să se îndrăgostească, să se căsătorească și să aibă copii. Acest aspect pare să nu-i deranjeze însă prea tare fiindcă impulsul sexual nu este înăbușit, așa cum e cazul în “1984”, ci, dimpotrivă, jocurile erotice sunt intens promovate, chiar și în cazul copiilor.

Pentru că lumea noastră nu mai e aceeași ca a lui Othello. Nu poți face automobilele populare fără oțel – și nu poți face tragedii fără instabilitate socială. Dar acum lumea e stabilă. Oamenii sunt fericiți, capătă ceea ce vor și nu cer niciodată ceea ce nu pot căpăta. Sunt înstăriți; trăiesc în siguranță; nu se îmbolnăvesc niciodată; nu se tem de moarte; voioși, nu le pasă de patimi și de bătrânețe; n-au mame și tați care să-i necăjească și să-i sâcâie; n-au soți ori copii, ori iubiți și iubite care să le stârnească sentimente puternice; sunt condiționați în așa fel încât practic nu pot să se poarte decât așa cum trebuie. Și dacă ceva nu e în regulă, au la dispoziție soma.

Ideea de bază a societății imaginate de Huxley e uniformizarea indivizilor în funcție de clasele sociale. Nu se insistă pe particularirăți, oamenilor nu li se cere niciun efort intelectual, toate cărțile au fost interzise, nimeni nu se ocupă cu literatura sau filosofia, dezvoltarea industriei fiind principala preocupare.

Până când, în cele din urmă, mintea copilului se contopește cu aceste sugestii și suma sugestiilor formează mintea copilului. Și nu numai mintea copilului. Și mintea adultului – pentru toată viața. Mintea care judecă, și dorește, și decide – alcătuită din aceste sugestii. Dar toate aceste sugestii sunt sugestiile noastre.

Personajul principal al romanului e Bernard, un mascul alfa care, din cauza unui accident pe banda de producție, are fizicul unui individ inferior. Fiind diferit față de ceilalți și negăsindu-și locul nicăieri, Bernard începe să-și pună tot felul de întrebări și devine atras de ideea unei călătorii în Rezervație și în acest scop se întovărășește cu Lina Crowne, o femeie pentru care Bernard simțea o oarecare atracție. De menționat că Rezervația este singurul loc în care mai puteau fi găsiți oameni normali ce se iubeau și își creșteau copii singuri. Aceștia erau însă atenți supravegheați și nu aveau nicio posibilitate de a comunica cu lumea exterioară. În rezervație Bernard îl întâlnește pe Sălbatic – un bărbat născut de o Beta exilată, pasionat de Shakespeare – pe care îl ia cu el pentru a-l prezenta colegilor. Iar de aici, bineînțeles, tot felul de aventuri și ciocniri de obiceiuri și mentalități.