Simbolul Pierdut de Dan Brown
Simbolul Pierdut de Dan Brown
Simbolul Pierdut – Recenzie
A fost foarte greu să fac asta deoarece Simbolul pierdut de Dan Brown este o carte scrisă în stilul caracteristic al autorului astfel încât cuvinte ca mister și suspans ar trebui să se afle în fiecare recenzie a acestei cărți.Simbolul pierdut este a 3-a carte din seria care îl are ca personaj principal pe profesorul Robert Langdon, după Codul lui Da Vinci și Îngeri și Demoni, iar în acest roman acțiunea are loc în America, mai exact în Washington, loc unde a fost chemat pentru a ține un discurs la un eveniment organizat de către un bun prieten pe nume Peter Solomon care este totodată și un mason de rang înalt.
Odată ajuns în Washington Robert își dă seama că ceva nu e în regulă mai ales pentru că sala evenimentului este goală iar mai apoi pe hol găsește o mână care pare să-i aparțină lui Peter. Treburile încep să devină puțin mai clare pentru Robert atunci când acesta primește un telefon și este anunțat că trebuie să îl ajute pe răpitorul lui Peter să dezlege mai multe simboluri care să îl ajute să descopere mai multe secrete și mistere.
După cum probabil ne-am obișnuit deja, cazul în care este implicat direct Robert Langdon amenință să aducă teroarea în întreaga lume astfel încât, pentru a evita această situație critică, își fac prezența chiar și cei de la CIA.
Trebuie să recunosc că Simbolul pierdut de Dan Brown mi s-a părut cea mai palpitantă carte a lui Dan Brown de până acum, fără să citesc însă Inferno. De asemenea la fel cum sunt și celelalte titluri scrise de Dan Brown, Simbolul pierdut este o carte care din nou ne ridică o mulțime de semne de întrebare.
Probabil că stilul acesta de a scrie a autorului american m-a influențat foarte mult deoarece m-a făcut să meditez mai mult asupra a ceea ce se petrece în jurul meu. Dacă până acum Dan Brown făcea mai multe trimiteri către biserică, în acest roman se pune mult accent pe organizația mai mult sau mai puțin secretă a masonilor precum și pe dezlegarea mai multor simboluri care par să spună că omul caută divinitatea în ceruri însă care se află de fapt în fiecare dintre noi.
În aceste momente, Langdon înțelese cât de nesemnificativ era el în univers – un sentiment de singurătate și de umilință cum nu mai încercase niciodată în viață. Aproape recunoscător, simțea apropiindu-se punctul critic, cel fără de întoarcere.Totodată fascinant la acest roman este și faptul că este scos în evidență și un nou domeniu numit fizică cuantică, domeniu în care este specializată Katherine, sora lui Peter Solomon, cea care îl și ajută să dezlege mai multe simboluri pentru a-l găsi pe Peter.
Clipa fatală venise.
Încă din vremea cruciadelor și trecând prin Inchiziție și prin politica americană, numele lui Isus fusese folosit în cele mai diverse lupte pentru putere. Dintotdeauna, ignoranții strigau cel mai tare, manipulând masele neștiutoare și forțându-le să joace așa cum le cântau ei. Își apărau dorințele lumești citind din Scripturile pe care nu le înțelegeau. Își celebrau intoleranța ca dovadă a convingerilor afișate. Iar acum, după atâția ani, omenirea „izbutise” să pervertească într-un fel oribil tot ceea fusese odinioară minunat în privința lui Isus.În rest, in Simbolul pierdut de Dan Brown, Robert Langdon reușește să ne impresioneze cu ingeniozitate cu care dezleagă unele simboluri cu toate că este presat de timp, sau de apă, sau de spații strâmte despre care știm deja că nu-i sunt prea dragi. Nu trebuie să uităm că, la fel ca în titlurile anterioare, Robert dispune de o companie la fel de ingenioasă și anume acesta este ajutat de către Katherine Solomon care îl scoate de multe ori din impas.
Pe scurt, Simbolul pierdut de Dan Brown este un roman scris în același stil pe care îl întâlnim atât în Codul lui Da Vinci cât și în Îngeri și demoni. O carte plină de mister și de suspans, cu foarte multe trimiteri la mai marele mistere ale lumii, care te poate face să nu dormi două nopți la rând doar pentru a vedea dacă Robert reușește să își salveze prietenul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu