Ispasire de Ian McEwan

                     Ispasire – Ian McEwan

 

Debutul romanului Ispasire de Ian McEwan e unul greoi, dar merita sa ai rabdare.

 

Atmosfera innabusitoare a unei resedinte englezesti din anii ’30, pleiada de rude si cunostinte care se tot succede, pigmentata din plin cu joaca copiilor par a nu conduce nicaieri. O avem in centru pe Briony, o fata aflata in pragul adolescentei, pasionata de scris. Totul capata sens intr-o noapte innabusitoare de vara. Oare intamplarile de atunci sunt reale sau doar rodul fantasmelor lui Briony? Robbie, iubitul sorei sale Cecilia a violat-o pe vara sa Lola, de asemenea o copila, sau perceptia distorsionata a realitatii si primii fiori ai iubirii si geloziei au condus-o la aceasta concluzie? E dificil sa nu o intelegi pe Briony, cel putin daca ne gandim ca aceasta i-a surprins pe Cecilia si Robbie in timpul scenei erotice din biblioteca. Destul de mult pentru un copil care abia citise scrisoarea de dragoste dintre cei doi. Denuntul acesteia, urmat de arestarea lui Robbie si ruperea legaturilor cu Cecilia o vor marca toata viata.

 

Ispasire de Ian McEwan continua intr-un mix surprinzator – imagini de pe front, de la Dunkerque si din spitalul de langa Londra in care Briony, devenita asistenta medicala, ii ingrijeste pe raniti. Toate sunt descrise cu o atentie deosebita acordata detaliilor, care nu numai ca nu este monotona, dar te captiveaza si surprinde de multe ori prin originalitate.

In paralel urmarim evolutia lui Briony ca scriitoare (inca una de succes, cum vom vedea in ultima parte), a modului de perceptie a realitatii si a imbogatirii in timp a mijloacelor de exprimare artistica. Odata asumata, greseala din copilarie a marcat-o toata viata, iar sfarsitul romanului este unul deschis – realitatea poate fi mult mai impovaratoare, dar atuul unui scriitor este posibilitatea de a o infatisa asa cum doreste el. A incercat Briony sa-si indrepte greseala, sau in toata perioada a dus o lupta interioara al carei rezultat este o impacare cu sinele? Pana la urma aceasta impacare este cea mai anevoioasa.

 

Fara a fi una din cartile cu o actiune densa, care te captiveaza din punctul acesta de vedere, Ispasire de Ian McEwan e o carte pe care merita sa o citesti, pentru analiza profunda a psihicului uman pana la nivelul la care cititorul se identifica cu personajele, scenele de front realist construite si un mod seducator de prezentare a detaliilor.